Bucurii cu retineri

Am impresia ca inainte, cand ma uitam in calendar, imi spunea mai multe. Asta nu inseamna ca acum m-as uita cam ca matza la el ( chiar tre’ sa vad cum pot scrie cu diacritice aici) , ci doar ca in trecut tintele erau mai dese, aveam mai multe zile subliniabile in el. Ma gandeam acum ca suntem in Iunie, si inainte Iunie insemna intr-adevar ceva.. in special datorita  examenelor ( de bac, de sesiune, etc). Era o agitatie care acum mi se releva foarte placuta, si cred ca o sa asociez tot timpul in mintea mea examenele cu ciresele de iunie.. si inghetata.. bine, si multa bere, ulterior

Simt foarte acut ca nu ma mai ma bucur de nimic la 100%. Bucurii cu retineri.Ce ma doare pe mine in perioada asta, concret vorbind, pleaca tot de la deja celebra criza.Imi pare foarte rau  de taica-miu si situatia de la Confind schimbata radical. Parca mai ieri imi povestea de sondajul lor intern din companie in care a iesit pe locul 3 in topul angajatilor ( din peste 1500 ), si in ultimele luni, a trecut de la contracte in strainatate, la muncit pe santiere, facut munca ce nu intra de multe ori in calificarea lui de electrician, dormit in baraci cu muncitori etc.. Si o companie care a disponibilizat deja sute de angajati si continua.

Imi pare rau sa il stiu in situatia,  ca dupa mai bine de 30 de ani de munca si atatia ani de profesionalism la Confind, unde era respectat, sa ajunga subit in situatia de a-si cauta un loc nou de munca, pe-aiurea.

Vorbesc cu el la telefon si imi spune ca nu ii place deloc si simte ca trebuie sa plece..Il cunosc foarte bine.. cand spune ca nu ii place ceva si nu poate sa faca acel lucru inseamna ca treaba aia e realmente mizerabila. Gasise o oferta de munca, insa cand au aflat ca are 53 de ani, nu a mai fost loc de discutii. Situatia frustranta e ca : tata, la 53 de ani, isi cauta un serviciu nou, fara un orizont prea optimist, mama slalomeaza printre internarile si analizele corespunzatoare unei pensii de boala de gradul III (cred), adica cateva foarte putine sute de roni.Imi sta ca un nod in gat faptul, ca nu stiu sa ii ajut cu nimic, asta dupa ce ei ne-au crescut si ajutat 20 de ani si mai mult.Ne intrebau, la “reuniunea de Paste”, pe mine si pe Cris, de planuri de viitor, a se intelege ” cum va ganditi sa gestionati/economisiti banii” si “cand fixati nunta?”. Pai nu prea avem planuri de viitor.Daca ar fi sa subliniez ceva in calendar pe Iunie, ar fi 5 zile de excursie la Londra..Pentru ca vrem sa ne distram, sa ne plimbam. Si sunt undeva la mijloc : simt ca nici nu o sa ma bucur la 100% de asta,   dar nici nu reusesc sa transmit alor mei faptul ca as vrea sa fiu alaturi de ei..si ca nu ne sta gandul doar la plimbari. si ca as vrea si eu sa ne incropim niste planuri, si niste tinte, asa cum e cazul multora dintre prietenii nostrii.

Mda.. stare de inertie..