Ai loc si dumneata…

Astazi a fost o zi mai putin anosta fie si prin faptul ca dupa lucru am participat la un focus group, o discutie despre o publicitate in plin proces de creatie..Ultima gaselnita a marketingului, un mod atat de ieftin de a culege feedback de la consumatorii finali.Dar altceva vroiam sa pastrez aici, ca sa nu uit:

Eram la Aviatorilor, iesisem de la metrou si ma indreptam spre statia de autobuz, sa ajung acasa.Imi vine autobuzul si in timp ce ma pregateam sa urc am observat batranelul de langa mine. Avea o palarioara de pescuit in cap care mi l-a facut simpatic de la inceput.Se intrevedea parul blond, spalacit de soare,neingrijit. Uscativ,se sprijinea intr-un bat lung, curbat ca un arc,mai inalt decat el.Avea o punguta in mana si desi hainele aratau destul de ponosite si prafuite mi-a parut ca inspira decenta, nu stiu de ce..

-Ce autobuz e asta?

-282, i-am raspuns.

-Da, da, asta e, asta e autobuzul pe care il asteptam eu.. A spus-o intr-un mod foarte sugubat parca si in acelasi timp sigur pe sine.

In timp ce urcam m-a intrebat iar:

-Ce autobuz e asta?

-282, tataie.

S-a luminat iara la fata.Vorbea repede, repetand cuvintele si mi-a adus aminte de batranelul interpretat de Brad Pitt in Cazul lui B. Button.Doar ca mult mai luminos.. si mai avizat.

-Da, da, chiar 282-ul  asteptam.. asta e, cu 282-ul merg eu, da cu asta merg, da.. da..

S-a urcat singur, fara ajutor, sprijinit mereu in batul lui lung, curbat, ciudat.In autobuz era o zapuseala mai mare ca de obicei. Si-a facut loc incet-incet printre oameni spre partea din fata.L-am urmarit cu interes si cu o mare simpatie pe care nu incercam sa mi-o explic.

-Am si eu un loc , va rog?, eu nu vad.,stiti…a intrebat incet, cu vocea sacadata de tremurul barbiei.

Atunci i-am vazut privirea pierduta.Un baiat si un om intre 2 varste s-au ridicat.Si apoi imediat si o femeie, care l-a invitat sa stea in locul ei. A parut pentru cateva secunde indecis, asaltat de multitudinea de oferte, ca intr-un “embarass du choix”A fost ajutat sa se aseze de catre barbatul care se ridicase, pe scaunul acela ceva mai lat din dreapta.L-am vazut masurand scaunul cu palma.

-Ai  loc si dumneata…Poti sa stai aici langa mine, ca ma strang io, uite ma dau mai asa, ai loc si dumneata…

Imi place sa cred ca in momentul ala a fost nespus de drag oamenilor din autobuz, asa cum imi era mie.

Am zambit larg de tot in mine, mi-am pus castile in urechi si m-am uitat in soare, pe geamul autobuzului.