Dimineata pe Bulevardul Prezan

Merg pe bulevardul Prezan, pe la 8.30, inspre serviciu, pe trotuarul de langa parc.

Un dorel taie iarba dintre trotuar si pietrele cubice ale bulevardului. Iarba se pare ca e foarte ilegala, la 5 cm cati are, si e redusa neaparat la vreo 3. ( Daca am fi asa de scrupulosi cu toate cele ce trebuie facute in orasul asta.. .)

Isi lasa dintr-o data pe jos motocoasa electrica, pe pista de biciclisti. ( Se intampla ca pe aceste piste de biciclisti sa isi permita sa circule chiar si biciclisti din cand in cand)Ideea e ca a intins-o in fata unui tip care tocmai trece cu bicicleta.Tipul reactioneaza prompt si o ocoleste, stie cu bicicleta; eu unul in locul lui cu siguranta as fi pupat o lama de motocoasa.Dorelul, impasibil, o ia agale, in sus, tot pe pista de biciclisti, alti 2 biciclisti care vin din fata lui trebuie sa il ocoleasca. Omul merge in intampinarea altei angajate a Primariei, care ii aduce o sticla de apa si un pet de bere. Apuca mai intai ferm cu stanga petul cu berea de 8.30 dimineata si apoi cu dreapta sticla de apa.

Sa ai chef, nea Dorele!

Intre Vama si Sfantu

Si totusi a fost ( este) o vara plina..A fost Londra, a fost o escapada in Vama, au urmat nuntile : A Ancutei, a lui Laur si Cristina.. si iarasi Vama, zilele trecute.

Imi doresc sa nu mai ajungem, asa , dintr-o inertie paguboasa in Vama. Stiu, sunt antisocial, am devenit comod si somnoros..dar sunt prea multe lucruri pe care as prefera sa nu fac 600 km dus intors ca sa le vad..

Si totusi, astept Delta ca pe o vindecare minunata.De parca am stat inchis in casa cu lunile si abia asa o sa ies la aer..

Vara asta am avut o mare pofta si dispozitie sa ascult pian.

Si somn mai mult ca niciodata. In August o sa fiu lenes.

idei diverse imposibil de unificat intr-un titlu

Anul 4 astazi. Avem 4 ani. Din ce in ce mai impliciti.

Sa ne traim!

Tot anul 4 de Delta va fi in august. Ne-am pregatit din timp pentru aceasta a 4-a aventura. verificat orarul navelor, luat concedii in consecinta, planificat bugetul. Totul under control.

Se pare ca am uitat un miiiiiic amnunt.Sa facem rezervare din timp.

Va urasc pe toti voi astia care ati descoperit Sfantu. Cu toata inima v-as impusca la debarcarea de pe Pasager. Imi pare foarte rau ca populam si popularizam locul ala.

Asa cum trebuie sa le fi parut  unora dintre localnici indeajunsi de nefomisti incat sa nu le pice bine prima serie de turitis descoperitori.Asa cum nu le-a parut bine de venirea noastra celor ce au descoperit Sfantu inaintea noastra. Asa urasc acum puhoaiele care se revarsa la Sfantu.

Nu are nicio logica revolta mea. si nici nu trebuie sa aiba. imi pare rau ca peste ceva timp se va imputi de tot treaba.

Anul trecut deci au facut pipi pe cortul nostru cainii de pe acolo, S-au chelachait in plina noapte, si-au bagat coltii si ghearele in mandretea noastra de cort de 2 persoane de 30 de lei . Era intr-adevar un cort foarte pisabil.

O fo fain cat o fo la cort, dar anul asta ne-am trezit cu fite in cap, si  in ciuda Crizei cu C mare , am hotarat ca vom dormi la casute. casute berechet in camping

Rezervari berechet, dupa cum a aflat astazi Cris.

Ramane sa speram ca vom gasi totusi vreo casuta, in urma vreunei rezervari neconfirmate, va trebui oricum sa ne luam si un cort, ca sa fim siguri totusi.Si ramane sa ne intrebam cum de nu ne-am gandit sa facem rezervari din timp.

Dar mai degraba ii urasc pe toti cei care ati facut rezervari la Sfantu.Nu mai veniti oameni buni in Delta.. doar eu si prietenii mei am dori sa ne bucuram de locul ala.

Ma gandeam ca sunt unele momente in care imi doresc sa fii trait la tara, sa am casa , cu pod de lemn, curte mare, bolta de vita, livada in spate unde sa dau cu coasa si sa se faca pruna. si teren si mai in spate unde sa pun porumb si cartofi si varza. si solarul pentru rosii si ardei si vinete. Sa pastoresc, antrepenorial vorbind, o microferma ecologica. De vite, oi, struti, lame, .. ce-o fi…

Si acum cand scriu imi doresc asta.

Dar nu sunt sigur ca daca ar fi asa, nu mi-as dori sa traiesc la oras, lucrand intr-o mare companie, in mijlocul evenimentelor, la curent cu tot ce misca..

Dar ce-as incerca.. asa pentru un an..

Eventual sa dam un anunt la ziar.” Cuplu de tineri, studii superioare, chiriasi in Bucuresti, angajati la comaniile X si Y, schimbam stil de viata cu o familie de la tara, pe timp determinat .Ocazie unica! nu ratati sansa unor calatorii zilnice cu ratb-ul si metroul bucurestean, interactiunea zilnica cu minunata comunitate bucuresteana, munca plina de pasiune si implinire din minunatele noastre companii.. Rugam seriozitate”

Napolitane pe datorie

Au mai fost S&M demne de stocat;nu am avut timp sau mi-a fost lene sa imi fac timp.

Azi dimineata, in drum spre serviciu, pe Dimitrie Pompei.Mergeam intins, absorbit de muzica din casti ( era bineinteles Morrissey). A aparut si mi-a taiat calea atat de brusc incat am observat-o si m-am oprit in ultimul moment.M-am ridicat pe varfurile picioarelor, ca sa nu dau peste ea, cam ca o motocicleta pe roata din fata, dupa o frana brusca .

O femeie intre 35 si 40 de ani, genul de functionara-operator introducere date, ceva de genu. Cam asa am clasificat-o la prima vedere.De altfel cred ca taxonomiile astea la prima vedere nu sunt foarte departe de adevar.

In timp ce imi scot castile, usor nervos, ma intreaba pe nerasuflate daca am sa ii dau 10 000 de lei, ca si-a luat napolitane pe datorie.

Am ramas atat de anesteziat de ineditul situatiei incat am dus mana mecanic la portofel si i-am intins bacnota. Ca teleghidat. Am intrebat-o daca face chestia asta des, cu ochii inca mari de uimire de parca priveam un tablou suprarealist cu impreunari eclectice,nelalocul lor.

Nu am mai asteptat raspunsul si m-am reintors in rutina cararii catre serviciu.

Tentativa electorala

In urma cu ceva timp, prin intermediul unui cunoscut al unei prietene ne-am interesat de posibilitatea de a participa ca membrii de comisie la scrutinul pentru europarlamentarele de pe 7 iunie.Am mai impartasit “pontul”prietenilor, am format o mini “echipa” de vreo 10 oameni si am trimis copii dupa buletin cu semnatura si numar de contact la persoana de contact de la PNL. Ni s-a spus de 3oo de lei de persoana si o repartizare in sectorul 1. Suna  promitator, o activitate profitabila in Duminica inaintea plecarii la Londra.

Ne-am adunat noi asadar ieri, la 19.30 la Sala Dalles, chemati de organizatia de sector 1 a PNL. Ce a urmat a fost tipic romanesc.

A fost interesant sa analizez un pic audienta. Era un mixt picant de tineri studenti dornici de un ban in plus, figuri lombroziene aduse parca de la un mic si o bere electorala din Parcul Izvor, tinere domnisoare care cu siguranta aveau la activ sute de albume foto si mii de cocalari, aaa prieteni pe HI5, cateva fetze mai serioase pe ici pe colo..In total intre 200 si 300 de persoane

 Repartizarile s-au facut nu pe Sectorul 1, ci pe Sectorul 5, in capatul opus al Bucurestiului fata de noi.Cris, spre exemplu la o sectie de pe o straduta obscura din zona Prelungirea Ferentari, eu undeva la iesirea din Bucuresti spre Centura, pe Soseaua Bucuresti-Magurele.

Nu participam din partea PNL ci din partea UDMR ( traiasca infratirea din  Opozitie, nu?? )

Nu era vorba de 300 de lei ci de mult mai putin. de fapt undeva la 210 lei impozabili. si eventuale bonusuri.ceea ce m-a dezgustat cel mai mult a fost chiar “discursul’ unuia dintre PNListi vis-a vis de aceste bonusuri in plus la plata, daca sectia de votare la care am fi repartizati va obtine o performanta buna in ceea ce priveste scorul PNL.

Cum se traduce asta adica? Cu ce pot determina eu “performanta” asta? ridicarea scorului PNL? Il invat pe tataia cam chior care vine la sectie cum sa puna el stampila pe sageata PNL? tin discursuri electorale in sectie, sau cum? E dezgustator cand privesti si in ansamblu intreaga retea de mitici , de la mici lideri de organizatii de sector si pana la oamenii care detin puterea si sunt factori de decizie. De la prosteala in fata a catorva sute de oameni pestriti care culeg posibilitatea de a face un ban in plus… si pana la intelegerile tip mafie de la nivel inalt, unde miza e reprezentata in schimb de milioane de oameni..

Pardon, milioane de euro. in ploitica se discuta in cifre legate de bani , nu de oameni…

Continuam in lehamite.

Bineinteles ca ne-am depus delegatiile inapoi. Ramane pierderea de timp.

Bucurii cu retineri

Am impresia ca inainte, cand ma uitam in calendar, imi spunea mai multe. Asta nu inseamna ca acum m-as uita cam ca matza la el ( chiar tre’ sa vad cum pot scrie cu diacritice aici) , ci doar ca in trecut tintele erau mai dese, aveam mai multe zile subliniabile in el. Ma gandeam acum ca suntem in Iunie, si inainte Iunie insemna intr-adevar ceva.. in special datorita  examenelor ( de bac, de sesiune, etc). Era o agitatie care acum mi se releva foarte placuta, si cred ca o sa asociez tot timpul in mintea mea examenele cu ciresele de iunie.. si inghetata.. bine, si multa bere, ulterior

Simt foarte acut ca nu ma mai ma bucur de nimic la 100%. Bucurii cu retineri.Ce ma doare pe mine in perioada asta, concret vorbind, pleaca tot de la deja celebra criza.Imi pare foarte rau  de taica-miu si situatia de la Confind schimbata radical. Parca mai ieri imi povestea de sondajul lor intern din companie in care a iesit pe locul 3 in topul angajatilor ( din peste 1500 ), si in ultimele luni, a trecut de la contracte in strainatate, la muncit pe santiere, facut munca ce nu intra de multe ori in calificarea lui de electrician, dormit in baraci cu muncitori etc.. Si o companie care a disponibilizat deja sute de angajati si continua.

Imi pare rau sa il stiu in situatia,  ca dupa mai bine de 30 de ani de munca si atatia ani de profesionalism la Confind, unde era respectat, sa ajunga subit in situatia de a-si cauta un loc nou de munca, pe-aiurea.

Vorbesc cu el la telefon si imi spune ca nu ii place deloc si simte ca trebuie sa plece..Il cunosc foarte bine.. cand spune ca nu ii place ceva si nu poate sa faca acel lucru inseamna ca treaba aia e realmente mizerabila. Gasise o oferta de munca, insa cand au aflat ca are 53 de ani, nu a mai fost loc de discutii. Situatia frustranta e ca : tata, la 53 de ani, isi cauta un serviciu nou, fara un orizont prea optimist, mama slalomeaza printre internarile si analizele corespunzatoare unei pensii de boala de gradul III (cred), adica cateva foarte putine sute de roni.Imi sta ca un nod in gat faptul, ca nu stiu sa ii ajut cu nimic, asta dupa ce ei ne-au crescut si ajutat 20 de ani si mai mult.Ne intrebau, la “reuniunea de Paste”, pe mine si pe Cris, de planuri de viitor, a se intelege ” cum va ganditi sa gestionati/economisiti banii” si “cand fixati nunta?”. Pai nu prea avem planuri de viitor.Daca ar fi sa subliniez ceva in calendar pe Iunie, ar fi 5 zile de excursie la Londra..Pentru ca vrem sa ne distram, sa ne plimbam. Si sunt undeva la mijloc : simt ca nici nu o sa ma bucur la 100% de asta,   dar nici nu reusesc sa transmit alor mei faptul ca as vrea sa fiu alaturi de ei..si ca nu ne sta gandul doar la plimbari. si ca as vrea si eu sa ne incropim niste planuri, si niste tinte, asa cum e cazul multora dintre prietenii nostrii.

Mda.. stare de inertie..

Ai loc si dumneata…

Astazi a fost o zi mai putin anosta fie si prin faptul ca dupa lucru am participat la un focus group, o discutie despre o publicitate in plin proces de creatie..Ultima gaselnita a marketingului, un mod atat de ieftin de a culege feedback de la consumatorii finali.Dar altceva vroiam sa pastrez aici, ca sa nu uit:

Eram la Aviatorilor, iesisem de la metrou si ma indreptam spre statia de autobuz, sa ajung acasa.Imi vine autobuzul si in timp ce ma pregateam sa urc am observat batranelul de langa mine. Avea o palarioara de pescuit in cap care mi l-a facut simpatic de la inceput.Se intrevedea parul blond, spalacit de soare,neingrijit. Uscativ,se sprijinea intr-un bat lung, curbat ca un arc,mai inalt decat el.Avea o punguta in mana si desi hainele aratau destul de ponosite si prafuite mi-a parut ca inspira decenta, nu stiu de ce..

-Ce autobuz e asta?

-282, i-am raspuns.

-Da, da, asta e, asta e autobuzul pe care il asteptam eu.. A spus-o intr-un mod foarte sugubat parca si in acelasi timp sigur pe sine.

In timp ce urcam m-a intrebat iar:

-Ce autobuz e asta?

-282, tataie.

S-a luminat iara la fata.Vorbea repede, repetand cuvintele si mi-a adus aminte de batranelul interpretat de Brad Pitt in Cazul lui B. Button.Doar ca mult mai luminos.. si mai avizat.

-Da, da, chiar 282-ul  asteptam.. asta e, cu 282-ul merg eu, da cu asta merg, da.. da..

S-a urcat singur, fara ajutor, sprijinit mereu in batul lui lung, curbat, ciudat.In autobuz era o zapuseala mai mare ca de obicei. Si-a facut loc incet-incet printre oameni spre partea din fata.L-am urmarit cu interes si cu o mare simpatie pe care nu incercam sa mi-o explic.

-Am si eu un loc , va rog?, eu nu vad.,stiti…a intrebat incet, cu vocea sacadata de tremurul barbiei.

Atunci i-am vazut privirea pierduta.Un baiat si un om intre 2 varste s-au ridicat.Si apoi imediat si o femeie, care l-a invitat sa stea in locul ei. A parut pentru cateva secunde indecis, asaltat de multitudinea de oferte, ca intr-un “embarass du choix”A fost ajutat sa se aseze de catre barbatul care se ridicase, pe scaunul acela ceva mai lat din dreapta.L-am vazut masurand scaunul cu palma.

-Ai  loc si dumneata…Poti sa stai aici langa mine, ca ma strang io, uite ma dau mai asa, ai loc si dumneata…

Imi place sa cred ca in momentul ala a fost nespus de drag oamenilor din autobuz, asa cum imi era mie.

Am zambit larg de tot in mine, mi-am pus castile in urechi si m-am uitat in soare, pe geamul autobuzului.

Autofiltru si primele stocari de S&M

Prin autofiltru inteleg faptul ca trebuie sa existe un minim filtru al informatiei pe care o asez aici.Adica ce merita sa fie stocat si ce nu..in mod normal nu pot sa imi dau seama pe moment, asa ca daca spatiul acesta va rezista, voi face o autocuratenie prin “arhiva”, din cand in cand

Informatia va fi reprezentata de insemnari, mai mult sau mai putin expresive ale starilor si mirarilor mele curente.(Pe scurt S&M).Bineinteles, conectate la evenimente concrete.

Ma intreb daca peste ani si ani  vom fi intrebati: ” Si cum ati petrecut de criza? “, si daca perioada asta inceputa in 2008 va fi perceputa si asemanata in viitor cu celebrul crah economic de la inceputul anilor ’30. Pentru ca reala sau conspirationala, aceasta stare de fapt a afectat pe multi. Si in primul rand pe mine, si asta e cel mai important, nu?

Am plecat de la Accenture anul trecut la sfarsitul verii, pe cai mari fiind,  amagit de viziunea necunoscuta pana atunci a unui mediu de lucru necorporatist, intr-o agentie de recrutare de pe piata locala bucuresteana. Ce a urmat se stie, acesta a fost primul sector care a avut de suferit.Pana in iarna eram asadar liber de contract, ca pasarea cerului si in plina pana de idei. Au fost 2 luni ( decembrie 2008 si ianuarie 2009) foarte grele in care nu m-am impacat cu statul in casa, interviurile la care am participat mai mult m-au demoralizat si am intrat intr-o stare de  nemultumire de mine si lipsa de incredere.

M-am angajat intr-un final, la inceputul lui februarie la HP, o corporatie din nou. Pentru ca este totusi stabila, si imi ofera si sansa sa imi pun ordine in idei. Si de altfel sunt mai bine platit decat la ACN.

Primavara asta a trecut/ e pe cale sa treaca sub semnul asteptarii, pentru ca nu vad oricum nicio cale de miscare , de plan de viitor.  E totul nici prea prea nici foarte foarte. Am ajuns cu Cris la concluzia ca singurele planuri pe care ni le putem face sunt planurile de vacanta, si acolo se vor duce toate economiile noastre.

25 de ani e o varsta la care trebuie sa te distrezi in continuare, sau sa te apuci de lucruri serioase? In care dintre variante trece viata pe laanga tine? Chiar nu stiu ce sa raspund

Scopul si durata

Era celebra intrebare:”Scopul si durata ?”. Pentru ca orice ar trebui sa aiba un scop si de ce nu? si o durata.

Scopul e simplu si precis, mentionat mai sus : Ca sa nu uit.

Sa nu uit stari, mirari. oameni, intamplari, discutii, decizii, evenimente. Si se pare ca e mult mai simplu sa le inregistrez asa, in blogomanie, decat cu pixul pe hartie. Fara  a avea pretentia de a fi un jurnal, sau site sau mai stiu eu ce. Momentan e un spatiu de stocare.

Sunt curios si cat va dura si cum va dura. Dar asta e deja o chestie secundara.

Cam asta e toata “Ars poetica” acestui blog. sau ce e el.Inceputul, adica ce a a fost mai greu, e facut.

O sa vad cum pot sa scriu si cu diacritice.